Cat face trenul pana la Cluj?
Ion si Gheorghe se intorc acasa dupa calatoria la Bucuresti. Ajung la gara, se urca in trenul de Cluj, isi gasesc doua locuri.
- Mai Ioane, cat face trenul pana la Cluj?
- Mult, ma. Tata ziua.
- Si ce facem noi atata timp?
- Pai, ce sa facem, vorbim.
- Si ce sa vorbim noi tata ziua, ma?
- Stiu eu? Hai sa spunem ghicitori.
Zis si facut.
- Ia zi, Gheo, ce e mic, negru si sta la mine in curte?
Trece un timp, ajunge trenul pe la Ploiesti.
- Auzi, Ioane, da' are blana?
- Are, ma.
Pe la Brasov Gheorghe intreaba din nou:
- Ioane, are si patru picioare?
- Are, ma.
Spre Sighisoara dialogul continua:
- Si il tii in lant, ma?
- Da, il tin in lant.
La Blaj:
- Nu-i asa ca e rau? Musca, nu?
- Musca, ma, daca nu te stie.
Ajunge trenul si la Teius.
- Ma, Ioane, n-o fi cainele?
- Ba cainele-i, ma. Da' tu mare prost esti. Ce ti-a trebuit atata timp ca sa ghicesti?
In gara la Apahida raspunde si Gheorghe, suparat:
- Auzi, ma? Prost esti tu. Eu stiam de la Bucuresti, da' daca spuneam de atunci, ce mai vorbeam noi atata drum?
Bancuri: Bancul numarul 113 din categoria bancuri despre ardeleni
Vaca ta fumeaza?
- Ioane, vaca ta fumeaza?
- No, da cum sa fumeze vaca?
- Atunci, ma, ti-o luat foc grajdul.
Bancuri: Bancul numarul 114 din categoria bancuri despre ardeleni
Ion si Gheorghe in tren
Ion si Gheorghe in tren. La un moment dat primesc de la vecinul de compartiment o banana. Nestiind cum se utilizeaza, il urmaresc pe om cum o desface si o desfac si ei. Il urmaresc cum o musca si Ion musca si el, moment in care trenul intra in tunel.
Ion:
- Gheorghe, ai muscat si tu?
- Nu!
- Nu musca, ba, ca orbesti!
Bancuri: Bancul numarul 115 din categoria bancuri despre ardeleni
Intoarcerea de la coasa
Intorcandu-se de la coasa cu caruta plina, Vasile isi mana de zor calul. In faptul serii fiind isi biciuia bidiviul din ce in ce mai tare.
La un moment dat, satul de atata cotonogeala, calul se opreste in drum , se intoarce catre Vasile si, cu o privire plina de expresivitate, ii spune:
- Mai Vasile , da-o ma-n aia ma-sii de treaba! Dai in mine ca intr-o vita. Nu te gandesti ca sunt si eu din carne, ca simt fiecare lovitura si sufar enorm.Ce dracu'ma, Vasile!
Auzindu-si calul vorbind, ingrozit, Vasile arunca haturile din maini si o rupse la fuga peste fanete livid la fata. Credinciosul lui caine ii urma indeaproape.
La un moment dat, obosit, Vasile se opri si se aseza pe o piatra. La scurt timp sosi si cainele care, gafaind, ii spuse:
- Ba Vasile, sa fiu al dracului, ce m-a speriat calul ala cand a inceput sa vorbeasca!
Bancuri: Bancul numarul 116 din categoria bancuri despre ardeleni
